Captiva

cred in oameni. imi place sa ii cunosc. pe ei. indiferent de statul social, de etnie sau culoare.
copii mei sunt sigurii care joaca in parc cu mulatri, negrii sau chiar romi. pentru ca le explic ca toatea astea nu conteaza, desi aud de la alti parinti “nu te apropia, sunt murdari, miros, sunt tigani”.
cred in munca. aia simpla. munca pamantului. munca de jos. daca nu ar fi muncitorii, multe lucruri nu s-ar face.
nu mi-e rusine ca e muncitor. zidar. dar omul… omul s-a pierdut
din credinta, am renuntat la multe si acum para nu mai stiu de ce.
din speranta, am lasat de la mine si stiu ca am gresit in primul rand fata de mine.
Insa sunt si eu om. omul din mine cine il vede? am si eu dorintele mele si am nevoie sa imi fie respectate.
ma simt captiva intr-un contract prost facut cu clauze impotriva mea
in care eu am fost conditionata sa dau totul fara sa primesc nimic
si e greu. al dracului de greu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s